Tratamentul ortodontic al copiilor

Asociaţia Americană de Ortodonţie recomandă ca la vârsta de 7 ani, copilul să fie consultat de medicul ortodont. Care sunt beneficiile tratamentului la vârsta aceasta?

  • Influenţarea creşterii maxilarelor în direcţia corectă.
  • Reducerea riscului fracturii incisivilor protruzivi ( prea proeminenţi ).
  • Dezobişnuirea de obiceiuri dăunătoare pentru poziţia dinţilor.
  • Menţinerea sau câstigarea de spaţiu pentru erupţia dinţilor permanenţi.
  • Armonizarea arcadelor dentare în vederea corectării asimetriilor şi laterodevierilor.

Deşi zâmbetul şi ocluzia (“muşcătura”) pot fi îmbunătăţite la orice vârstă, unele probleme ortodontice sunt mai uşor de corectat în anumite perioade de creştere şi dezvoltare. Majoritatea ortodonţilor consideră vârsta de 7 ani ca fiind cea mai potrivită pentru un prim consult de specialitate. La vârsta aceasta, au erupt primii molari permanenţi în spatele măselelor de lapte şi s-a stabilit ocluzia. Astfel medicul ortodont poate evalua ocluzia şi observa prezenţa unor probleme atât în sens anteroposterior cât si transversal.

Majoritatea problemelor nu necesită tratament la această vârstă, dar medicul ortodont vă poate sfătui în legătură cu tratamentul necesar în viitor.

Unii copii necesită tratament la vârsta cuprinsă între 7-9 ani, de obicei pentru ocluzia ”muscatura” inversă şi cea încrucişată. O metoda simplă de a verifica prezenţa acestei probleme este de a observa copilul cu dinţii în contact şi zâmbind. Orice dinte de sus care este situat spre limbă fată de dinţii de jos este în muscătura inversă sau încrucişată. Desigur, pentru un diagnostic corect este necesar un consult de specialitate.

Alte probleme care mai pot necesita tratamentul ortodontic timpuriu sunt: ocluzia distală (când între dinţii de sus şi dinţii de jos există o distanţă mare în sens anteroposterior ), înghesuirea dentară, corectarea poziţiei maxilarelor prin dirijarea creşterii, reducerea riscului de traumatism a dinţilor proeminenţi, păstrarea spaţiului dinţilor de lapte extraşi prematur până la erupţia dinţilor permanenţi pentru a reduce necesitatea extracţiilor de dinţi permanenţi.

Câteva din cele mai frecvente probleme ortodontice sunt:

1 dinţii înghesuiţi

2 ocluzia distală

3 ocluzia deschisă

4 ocluzia adâncă

5 ocluzia încrucişată

6 ocluzia inversă

O parte din problemele ortodontice se datorează factorilor externi. De exemplu obiceiurile vicioase, cum ar fi suptul degetului sau deglutiţia infantilă, ( interpunerea limbii între dinţi când înghite ) care pot cauza înclinarea excesivă a dinţilor de sus spre înafară, îngustarea maxilarelor sau ocluzia distală. Respiraţia orală ( pe gură ) poate cauza aceleaşi probleme.

Cu ce să încep?

Dacă v-aţi programat pentru o consultaţie de specialitate, Dr. Rednik va examina copilul pentru a identifica oricare din problemele ortodontice . Dacă nu este nici o problemă, se poate stabili o periodicitate a viitoarelor controale pentru a fi siguri că nici o problemă nu va trece neobservată. Dacă este diagnosticată o problemă, poate recomanda demararea tratamentului acum sau amânarea lui până când erup restul dinţilor permanenţi . Pentru fiecare pacient există un moment ideal pentru debutul tratamentului ortodontic şi Dr. Rednik vă va ajuta să stabiliţi acel moment.

În funcţie de problemele existente, scopul tratamentului poate fi crearea de spaţiu pentru erupţia dinţilor permanenţi, alinierea dinţilor înghesuiţi, închiderea spaţiilor dintre dinţii din faţă, corectarea poziţiei dinţilor prea proclinaţi, ghidarea creşterii maxilarelor,oprirea obiceiurilor vicioase.

Ce fel de aparate dentare se folosesc la această vârstă?

Tratamentul ortodontic la copilul care mai are dinţi de lapte se numeste tratament timpuriu sau faza unu de tratament.
Pentru alinierea dinţilor Dr. Rednik poate alege un aparat fix care constă din bracketuri aplicate pe cei patru incisivi şi tubuşoare pe primii molari permanenţi . Uneori se pot aplica bracketuri suplimentare pe dinţi de lapte pentru un ancoraj sporit. Aparatele fixe au marele avantaj de a nu necesita cooperarea copilului pentru obţinerea rezultatelor.

Deoarece obiectivele tratamentului timpuriu includ modificarea poziţiei maxilarelor, Dr. Rednik poate recomanda aparate funcţionale. Acestea sunt mobilizabile , necesitând cooperarea copilului pentru obţinerea rezultatelor.
Faza a doua de tratament începe în momentul în care au erupt toti dinţii permanenţi,în afara molarilor de minte. De obicei are loc în jurul vârstei de 11-13 ani.

Mai jos sunt câteva aparate dentare folosite în faza unu de tratament.

Disjunctorul sau şurubul de expansiune a maxilarului
Disjunctorul este folosit la pacienţii cu maxilar îngust şi ocluzie încrucişată. Rolul lui este de a dilata maxilarul. Este un aparat fix, care se aplică pe molarii de sus şi care are un şurub de dilatare ce trebuie activat de pacient sau părinţi.
aparat dentar in palat

Aparate dentare funcţionale mobilizabile

Rolul acestui aparat este de a poziţiona mandibula anterior, astfel stimulând creşterea ei şi corectarea ocluziei distale. Are o parte din acrilat si o parte din sârmă ortodontică. Este mobilizabil de către pacient. Se poartă tot timpul cu excepţia meselor şi spălatului dinţilor.

aparat dentar personalizat

Masca facială – Aparat Dentar

Folosită în combinaţie cu un disjunctor modificat, este indicată pentru stimularea creşterii spre anterior a maxilarului şi frânarea creşterii mandibulei la pacienţii cu muşcătura inversă. Se poartă doar acasă .

aparat dentar - masca faciala

Alte tipuri de tratament

În cazul înghesuirilor dentare severe poate fi indicată o procedură numită extracţie dirijată. Dinţii de lapte se extrag într-o anumită secventă pentru a facilita erupţia primilor premolari permanenţi, care la rândul lor se vor extrage în vederea creării de spaţiu pentru restul dinţilor permanenţi. Acest tip de tratament este urmat de tratamentul cu aparat fix pentru alinierea dinţilor permanenţi.